Am spus că revin cu o postare referitoare la folosirea
scoicilor de mașină și în afara mașinilor. Prima dată când am auzit că acest
obicei este periculos a fost cu vreun an înainte de a rămâne însărcinată.
Citisem undeva din întâmplare că nu e voie pentru coloana în dezvoltare a
bebelușului să stea mai mult de 20 de minute cumulate pe zi în scoică. Și eram
foarte surprinsă că în jurul meu toate cunoștințele cu copii mici își țineau
copiii toată ziua și prin casă în scoica de mașină. De ce? Copiii păreau mai
mulțumiți decât lăsați în pătuț singuri (pentru că beneficiau de partea pozitivă pe care o știm a purtării
bebelușului: e implicat direct în viața noastră de zi cu zi, vede mai multe
lucruri interesante, învață mai multe). Dar nici coloana lor nu stătea bine
(motiv pentru care mai și plângeau din când în când), și nici nu erau în
siguranță, pentru că de obicei erau puși sus pe mese. Dacă erau puși pe jos plângeau,
normal, pentru că nu vedeau nimic. De mai multe ori am aflat de copiii
prietenelor mele că s-au răsturnat de pe mese cu scoici cu tot atunci când s-au
balansat.
Referitor la intervalul de 20 de minute maxim pe zi în care
un copil are voie să stea într-o scoică de mașină, am regăsit informația prin
mai multe surse și când am fost însărcinată în 2009. Doar că eu credeam că în
rest coloana bebelușului trebuie să stea dreaptă dreaptă în pătuț/landou. Și
aveam impresia că orice poziție care nu-i ține coloana dreaptă în
pătuț/cărucior trebuie cronometrată cumva, să nu îi facă rău. De aceea le înțeleg
perfect pe mamele care ne scriu să ne întrebe câte minute pe zi au voie să-și
țină bebelușii în
wrap.
Au durat câteva luni bune să ajung la informația prețioasă și adevărată. Acum,
privind înapoi mă mir de mine cât de îndoctrinată eram de marketingul violent
ce se face în partea aceasta a gadgeturilor pentru bebeluși, și cum de nu m-am
gândit puțin. Cum de nu am încercat să-mi dau seama ce a făcut omenirea de mii
de ani, ca să ajungă sănătoasă în acest punct, în punctul în care, de vreo 100
de ani încoace am început să ne îmbolnăvim de toate bolile inimaginabile. Cum
de nu m-am gândit că oamenii de mai demult nu aveau cărucioare și pătuțuri cu
saltea de cocos, dar nici boli de coloană. Aflasem în timpul sarcinii că e
posibil să fie alergici bebelușii la salteaua de cocos, așa că am evitat-o, dar
mă simțeam atât de prost că nu fac tot ce e mai bun pentru copilul meu, nu-i
cumpăr salteaua care să-i țină spatele cât mai drept, în timp ce stă în poziția
regulamentară pe spate aproape 24 de ore din 24! Nu știu, privind înapoi, dacă
să râd sau să plâng. Sper doar că piticul meu (primul :D) mă va ierta că nu am
cercetat mai mult înainte să vină el, și deci el a avut puțin de suferit.
Așa că revelația a venit mai târziu, când am aflat că de
fapt poziția ”culcat pe spate” nu e sănătoasă pentru ei, nu îi ajută să își dezvolte
sănătos coloana și curburile ei în fiecare etapă de dezvoltare, ca să evolueze
normal și natural, să își facă mușchi la gât, la spate, să se ridice în mâini, și
apoi de-a bușilea și în picioare într-un mod sănătos. Am aflat că pentru ei
ideal este ca în timpul zilei să fie ținuți în brațe (și în tot felul de
materiale ajutătoare, dacă mama trebuie să lucreze), și noaptea să doarmă pe o
parte, lângă mamă. Aceste obiceiuri sunt ideale și pentru sănătatea lor fizică,
dar și pentru cea psihică. Surse sunt o mulțime, de la articole de știință,
până la cărți (îmi vin acum în minte ”The Baby Bond” de Dr. Laura Palmer și ”Natural Child” de Jan
Hunt). Cât mai puțin timp petrecut în scoici, balansoare, locuri de joacă,
țarcuri și pătuțuri (îmi vine să spun asta fiecărei noi mame, care greșește de
fapt încercând să facă ce crede ea că e mai bine pentru copil, ce îi spune
societatea despre creșterea copiilor). Doar când mama nu mai poate și are ceva
urgent de făcut, și când bebelușul e de acord cu asta, și când nu sunt alte
brațe la îndemână, poate să-l lase liniștită un pic jos (hehe, cunosc o mulțime
de mame care merg și la toaletă cu puișorii). De multe ori privind înapoi nu mă
înțeleg: e evident că îți vine să-l ții în brațe non-stop pe puiul tău dulce,
cum am putut să ajungem să ne înfrânăm pornirile acestea?
O altă parte bună e că dacă nu avem nevoie de atâtea
gadgeturi, ieșim și
mai ieftin. Dar nu e bine să aflăm astfel de informații prețioase, cum că se
cresc copiii și mai sănătos, și mai ieftin. Ar avea de pierdut prea mulți. Brațele
sunt gratis, un wrap, un sling sau un pouch își poate face orice mămică (iar
dacă nu e pricepută deloc, sigur are în jur alte mămici dornice s-o ajute). Dar
cum putem oare să ne scoatem din cap că sunt indispensabile cărucioarele,
bouncer-ele, balansoarele, pătuțurile, și alte ustensile de plastic cu care
vrem să îi mai păcălim pe copii să mai stea puțin în ele? Pentru că da, asta e
ideea, țin minte de când era Alex nou-născut, că noi mamele ne plângeam că ei
vor numai în brațe (cele care îi învățaseră să nu se mai ceară se mândreau!) și
nu știam ce să mai facem ca să îi mai păcălim să mai stea puțin și “în altceva”.
Aceasta e tendința generală, inoculată de ultimii ani consumeriști. Și nici nu
ne dăm seama că instinctul nostru matern ne spune să luăm copilul în brațe, dar
e prea adânc îngropat sub efectele marketingului... vezi reclame în care
fiecare membru al familiei ar face orice să îi oprească plânsul bebelușului din
pătuț, orice în afară de a-l lua în brațe. Așa că apar soluțiile salvatoare:
picăturile de colici, laptele formula cu probiotice, orice numai să nu fie luat
în brațe. Încerc să-mi dau seama cum de în sarcina cu Alex credeam toate aceste
minciuni, cum am putut să fiu atât de naivă încât să cred că nu e bine să-i
luăm în brațe? Și apoi ma gândesc cât sunt de binecuvantată că totuși am ajuns
la informația corectă, care m-a ajutat să îmi ascult inima și copilul. Acum recunosc
că mă dor multe imagini, văzute în viața reală, în care copilașii sunt lăsați
să plângă la plimbare în cărucior/scoică, în timp ce mama scutură doar
mașinăria de plastic mai tare, să amețească bebelușul și să se oprească o dată.
Când reușește, și
bebelușul adoarme, mama se simte învingătoare. Și nu pentru că ar fi o mamă rea, ci
ea chiar crede că l-a ajutat pe copil să adoarmă singur, i-a făcut un bine, l-a
învățat ceva... altfel când ar fi învățat să adoarmă singur? Oare specia
noastră umană e atât de auto-distructivă încât nu știe să facă ceea ce trebuie
și când trebuie? Și văd copii plimbați în scoică (să revin totuși la topicul de
azi) prin oraș, cu părinții îndoindu-se sub greutatea scoicii de mașină (în
timp ce bebelușul ar avea vreo 5-7 kg doar, și în brațe nici nu s-ar simți),
dar mândri că își învață copilul autonom, independent, fără să simtă atingerea
părinților, să nu se obișnuiască cu ea. În weekend am aflat de o mămică a doi
copii, ambii sub 2 ani, care și-a angajat două bone, pentru a avea grijă de ei
(în timp ce ea este acasă), cu scopul precis să nu se învețe copiii cu ea.
Revenind iar la scoici, că tot deviez :)), le văd ca fiind cele mai întâlnite
device-uri, și în cărucioarele de cumpărături, și la picnic, și la orice întâlniri
mămicești. Am văzut chiar și poze de Botez în care părinții nu își țineau
fericiți odrasla în brațe, și pozau mândri lângă o scoică de mașină învelită în
alb. În urmă cu vreo 3 ani probabil că aș fi admirat aranjamentul scoicii, acum
însă situația în care rasa umană a ajuns mi se pare cel puțin penibilă, să ne
ferim să ne atingem odraslele. Săptămâna trecută am fost într-o clădire a
statului, la coadă pentru ceva, împreună cu Alex care se cățăra pe mine și mă
pupa și mă îmbrățișa,
as always. La 5
metri, o familie tânără, la primul bebeluș, cu el în scoica de mașină. Lume
multă, gălăgie, zăpușeală, plictiseală. Bebelușul plângea disperat, părinții
sufereau mult, se vedea că le pasă, dar parcă le era frică sau rușine să își ia
bebelușul în brațe. Nu aveam cum să ajung la ei să le spun ceva, sunt sigură că
dacă le-aș fi spus blând să ia bebelușul în brațe, l-ar fi luat fericiți. Așa
se uitau disperați în jur, parcă pentru aprobare. L-au luat în brațe doar când
le-a venit rândul să intre cu el, și dintr-o dată au răsuflat ușurați. Chiar îl
văzusem pe tătic că îi face semne mămicii să îl ia cu câteva secunde înainte să
intre, bucuros că îi va opri chinul, parcă dornic de a “trișa” puțin societatea
și de a-și scuti odrasla de puține momente de plâns (parcă îi spunea din
priviri mămicii ”hai că acum îl putem lua mai repede, nu o să observe nimeni”).
Normal că bebelușul s-a oprit imediat din plâns, când a fost luat în brațe.
În aceasta postare deja prea lungă și încâlcită nu aș vrea să
abordez în profunzime tema lăsatului bebelușului să plângă. De aceea aș vrea să
reușesc să revin la discuția despre ținutul copilului în scoica de mașină, referindu-mă
strict la poziție. Dar am simțit nevoia să-mi schițez fundalul pe care a apărut
dorința aceasta a părinților de a-și ține copiii în ”device-uri”.
Aici
Hobo Mama se enervează de ce Consumer Reports spune despre slinguri că ar fi
periculoase (prin sling înțelegându-se și slingurile-geantă chiar periculoase,
și marsupiile nesănătoase), când au avut loc 22 de răniri pe parcursul a 10 ani
. Și despre scoicile de mașină a aflat de aici
(linkul ei nu mai merge) că produc în medie 5 decese și 13000 de răniri PE AN,
statistică ce se referă la folosirea lor în afara autoturismelor, deci nu e
vorba de accidente de mașină.
Îmi place mult parodia scrisă de o prietenă de-a autoarei:
"This just in: Consumer Reports warns that
carrying babies in arms is not safe. Parents want to hold their babies. And
babies love to be held! Unfortunately, human arms come in many different sizes
and strengths. There is no corporate funded testing facility for arms. Many new
parents feel unsure of how to hold their babies—and we know they won't listen
when Grandma tries to tell them how to do it. Injuries have occurred when
parents doing a 'spit-up handoff' miscalculate distance and slipperiness and
one of them drops the baton (so to speak.) And baby-induced sleep deprivation
causes clumsiness—a parent carrying a baby might actually trip or even fall!
... Hold [your] baby when you absolutely must, but for [their] own good they
really should be left screaming for love in a nice safe crib or slumped over in
a $20.00 umbrella stroller.
Next story: Has your uterus been recalled? Is this untested device really the
best place to grow a baby?"
Și mai mult îmi place
această postare pe tema scoicilor de mașină, tot de la Hobo Mama, care spune că
nu-i înțelege pe cei 99% dintre americani care folosesc scoicile de mașină
intensiv în afara mașinilor. Se întreabă
dacă aceștia consideră că bebelușii
lor sunt atât de respingători încât nu pot să-i țină în brațe. Ea nici nu
și-a cumpărat o scoică, a luat direct scaun de mașină (ce nu se poate folosi ca
un coșuleț) care pornește de la prima grupă de vârstă, de la nou-născut. Tot în
postarea ei am găsit un link către
un articol în care se
explică
de ce e atât de periculos să îți lași copilul să doarmă în scoicile de mașină.
Și recunosc că despre astfel de chestiuni eram informată încă din timpul
sarcinii, astfel încât eram foarte speriată când mergeam cu mașina, îl verificam
continuu dacă respiră. În nici un caz să nu vă lăsați copiii să doarmă cu capul
căzut în jos, ei când sunt micuți își pot bloca astfel ușor căile respiratorii
și nici nu veți observa când nu mai respiră. M-am mirat când am aflat că sunt
părinți care îi lasă să doarmă în casă în scoica de mașină, fără să le
cerceteze poziția și fără să “stea de pază” să vadă dacă respiră bine. Poziția
care blochează căile respiratorii este întâlnită mai ales în cazurile în care
scoica este în afara mașinii, pentru că stă într-o poziție mai verticală decât
în mașină. Pe British Medical Journal se pare că este
un studiu despre
decesele apărute în scoicile de mașină atunci când acestea sunt folosite în
afara mașinilor. Hobo Mama a mai găsit multe studii despre rănile grave la cap
datorate căderilor din scoicile de mașină (pentru că părinții consideră că stau
în siguranță și nu se mai uită la ei) și despre plagiocefalia dezvoltată de la
statul îndelungat într-o scoică de mașină. Prin căderi se referă și la căderi
din scoică, și la căderi cu tot cu scoică, fie că e vorba despre masa de acasă,
despre canapea, sau despre căruciorul de cumpărături. Sunt sigură ca ați văzut
mereu bebelușii în hipermarketuri ținuți în scoici pe lateralele căruciorului,
nu?
La finalul postării, Hobo Mama specifică faptul că nici nu a
apucat să povestească, pe lângă toate cele de mai sus, despre durerile de spate
ale părinților care cară enormitățile (și care nici nu ar simți copilul în
brațe), și despre efectul acestui obicei asupra relației dintre părinți și
copil...
Mai multe linkuri
utile pe temă:
·
Săptămâna trecută am tradus un citat din
acest
articol, pe blogul nostru
aici.
Postarea originală în engleză e foarte informativă, vă invit să o citiți, se
referă și la pericolele ținutului în scoică în afara mașinii, și la efectele
negative asupra psihicului și personalității copilului dacă nu e ținut mai mult
în brațe.
·
Un articol complet despre dezvoltarea naturală a
curburilor spatelui, despre efectele nocive asupra sănătății coloanei ale
statului în cărucior sau în scoica de mașină:
Strollers,
Baby Carriers and Infant Stress, tradus de noi pe blog în primele 6 linkuri
de
aici.
·
Toate articolele de pe blogul nostru referitoare
la purtatul bebelușilor, la îngrijirea stil cangur, la exterogestație
(importanța celui de-al 4-lea trimestru în brațe, cu toate beneficiile ce i le
aduceți bebelușului dacă îl țineți în brațe cel puțin în primele luni),
aici.
·
Un articol apărut în Revista Academiei Americane
de Pediatrie, care spune că scaunele şi scoicile de maşină scad oxigenul din
sângele bebeluşilor, aşadar trebuie folosite strict în maşină, acolo unde sunt
necesare. E periculos să fie folosite în casă pentru ţinut bebeluşii în ele.
AAP: Car Seats Lower Oxygen Levels In Newborns
Așadar, dragi părinți, nu vă fie teamă că vă “răsfățați”
bebelușii sau că le deteriorați coloana, le faceți un enorm bine dacă atunci
când nu sunt în mașină nu îi lăsați în scoici. Cel mai bine ar fi să abandonați
scoica în mașină, să o considerați acolo un scaun fix. Luați-vă bebelușii în
brațe cât de des puteți, este ideal și pentru fizicul lor, și pentru
dezvoltarea lor psihologică și emoțională. Și chiar și dacă vreți să vă ajutați
bebelușii
să fie mai inteligenți! Știu că până acum vă era teamă că le faceți un rău, că
îi învățați prost sau că le distrugeți coloana (cum putem să credem că le
stricăm dezvoltarea fizică ținându-i în brațe încă mi-e greu de înțeles, că
doar așa a crescut specia umană mereu!). Ținutul în brațe e singura modalitate
care nu e periculoasă (în caz că nu ați consumat alcool!), ci chiar îi face
bine din toate punctele de vedere. Ia să vad de acum plin în hipermarketuri de
bebeluși ținuți în brațe. Și de la mașină până sus în apartament. Și la picnic
în parc. Și în vizite la prieteni. Și la terase. Și în Biserici. Și la
Botezuri.
Spuneți-mi voi ce situații
am uitat să enumerez :D.