Tuesday, June 18, 2013

Motivul ecologic în alegerea scutecelor textile (lavabile, refolosibile)

Scutece textile (lavabile, refolosibile) sau scutece de unică folosință?

Partea a 2-a: Motivul ecologic


Renunțând la scutecele de unică folosință și alegând în locul lor ori Comunicarea Eliminării, ori scutecele refolosibile, puteți considera că faceți un pas pentru salvarea pământului, necontribuind la tonele de gunoaie nedegradabile. În plus, cei care consideră că scutecele textile sunt ecologice iau în considerare doar aspectul gunoiului, nu își dau seama cât de ecologică e această variantă și din punctul de vedere al producției!


2.1. Câte scutece de unică folosință se aruncă anual?

În 1988, peste 18 miliarde de scutece s-au  folosit doar în Statele Unite, conform studiului lui Lehrburger. Aceasta ar însemna, aducând calculul la zi, că în Statele Unite se consumă în fiecare an aproximativ 27.4 miliarde de scutece de unică folosință. Sunt articole care compară poluarea ce o provoacă un copil din Occident cu un om dintr-o țară subdezvoltată și s-a ajuns la concluzia că în primii doi ani un bebeluș vestic poluează mai mult decât un adult din Africa o viață întreagă, și nu mai sunt nici africanii foarte naturali, s-au umplut și ei de PET-uri...

25 de scutece sau o tonă și jumătate de gunoi nedegradabil?


Cele 5000-10000 de scutece pe care un singur bebeluș le folosește în primii ani, înmulțit cu numărul bebelușilor de pe Terra care folosesc acest gen de scutece, ajung să ocupe pământ care ar fi putut fi folosit în agricultură și ajung să polueze pământul și apa. Pentru că un singur bebeluș în scutece de unică folosință produce două tone de gunoi.

Conform studiului lui Link din 2003, scutecele de unică folosință sunt în top pe locul trei din cele mai întâlnite obiecte de la gropile de gunoi. Reprezintă aproximativ 4% din toate gunoaiele solide. Într-o gospodărie ce are un copil în scutece, acestea reprezintă 50% din gunoiul acelei familii. Mai nou copiii folosesc și mai mulți ani scutece, ba au început și adulții cu incontinență să folosească tot scutece speciale de unică folosință.


2.2. Ce se întâmplă cu materiile fecale o dată ajunse pe pământ, nu în canalizare?

Puțină lume știe că ar trebui să aruncăm în toaletă materiile fecale și din scutecele de unică folosință, înainte să le aruncăm la gunoi. Din câte am citit, în Statele Unite e chiar ilegal să arunci la gunoi scutecele cu fecale în ele. Pentru că la groapa de gunoi nu există stații de epurare, pe când apele menajere se curăță corespunzător. Am aflat că aceste instrucțiuni sunt listate pe pachetele scutecelor de unică folosință, eu nu am căutat. Totuși, în același studiu amintit mai sus, s-a arătat că mai puțin de 0.5% din materiile fecale din scutecele de unică folosință ajung în canalizare, restul merg la groapa de gunoi. De ce e periculos și ilegal acest obicei? Pentru că astfel se adaugă bacterii periculoase celor deja existente în gropile de gunoi și crește pericolul ca aceste bacterii să ajungă în stratul freatic și deci în apa ce apoi o folosim (studiul sursă). Materiile fecale din groapa de gunoi nu dispar pur și simplu în pământ, ci rămân în scutece. După cum veți vedea într-unul din următoarele paragrafe, e nevoie de mai mult de 500 de ani pentru ca un scutec să se descompună, și acest lucru se întâmplă doar în prezența soarelui și a oxigenului, deci probabil doar scutecele de la suprafață, la care ajung razele solare și aerul. Astfel, vorbim de munți de scutece de unică folosință posibil pline de virusuri și bacterii, timp de sute de ani. Apa de ploaie duce din gropile de gunoi materie contaminată în stratul freatic, în izvoare, râuri și oceane și cauzează multe probleme.

În plus față de enterovirusurile întâlnite frecvent în scutecele folosite, nu uitați că unele vaccinuri sunt create cu virusuri vii. Și atâta timp cât îngrijitorii copilului pot face poliomielită de la fecalele cu virus viu ale bebelușului, oricând poate apărea o epidemie cu poliomielită sau rotavirus sau hepatită din cauză că materiile fecale nu au ajuns la stațiile de epurare, ci pe pământ. La groapa de gunoi virusurile (enterovirusurile sau cei din vaccinuri) se înmulțesc și se transmit ușor în jur cu ajutorul insectelor, animalelor, oamenilor care au contact cu groapa de gunoi, dar și prin apă, pentru că aceste virusuri ajung în stratul de apă freatică. Anual ajung la gropile de gunoi aproximativ 5 milioane de tone de excremente netratate (cifra doar pentru Statele Unite...) din cele aproximativ 2 miliarde de tone de scutece aruncate, care pot purta peste 100 de tipuri de enterovirusuri, plus virusul poliomielitei și virusul hepatic.

Știu, vă veți întreba dacă nu e periculos atunci să atingem materiile fecale din scutecele textile. În primul rând în cazul scutecelor textile le atinge o singură persoană înainte de eliminarea lor la stațiile de epurare, pe când la groapa de gunoi sunt atinse de insecte, animale, poate și oameni, și ajung apoi în izvoarele de apă. În al doilea rând, virusurile vii folosite în vaccinuri sunt periculoase la atingere doar pentru oamenii cu sistem imunitar compromis (bătrâni, oameni infectați cu virusul HIV sau alte boli). Așadar e suficient să vă asigurați că cei ce se ocupă de scutece nu sunt bolnavi. În plus, pentru a fi siguri că după spălare scutecul e dezinfectat, puteți folosi în sacul de depozitare a scutecelor ulei esențial de tea tree și/sau oțet și/sau apă oxigenată și/sau bicarbonat de sodiu. Din căutările mele acestea sunt cele mai puternice anti-virale (+ anti-bacteriene + anti-fungice) care dezinfectează, printre altele,  și împotriva virusului poliomielitei, și împotriva virusurilor hepatice, si împotriva rotavirusului. Ar mai avea efect puternic argintul ionic și coloidal, dar nu am avut timp să cercetez cum reacționează cu scutecele, ar trebui să fie ok.



2.3. Cheltuielile de aruncare a scutecelor de unică folosință? Dar cheltuielile de epurare a apei?

Tot Lehrburger a calculat cât s-a plătit anual în Statele Unite până în 1988 doar pentru a arunca scutecele de unică folosință, aproape 300 milioane de dolari. Pe de altă parte, scutecele textile sunt refolosite de vreo 200 de ori înainte să fie transformate în cârpe și apoi folosite încă mult timp în acest sens.

Heather Sanders în articolul The Diaper Drama (e picat site-ul original, l-am găsit copiat aici) spune că prețul pentru epurarea apei folosite la spălarea scutecelor textile în toți cei 2 ani și jumătate de folosire pentru un copil este 17 dolari. 


2.4. În cât timp se descompun scutecele de unică folosință?

Nimeni nu știe cât timp e nevoie pentru ca un scutec de unică folosință să se descompună. Se speră că se descompun cândva, se vehiculează cifra de 500 de ani, deci mult timp după dispariția copiilor noștri de pe pământ, ba chiar și a stră-strănepoților. Materiile biodegradabile din scutece sunt de fapt doar celuloza și SAP-ul. Polietilena și poliesterul nu. Elasticul din talie și de la picioare nu. Polipropilena din aripile ce fixează scutecul pe copil nu (sursă studiu). Plasticul a apărut doar de aproximativ 100 de ani, deci de fapt oamenii de știință nu știu dacă scutecele se vor descompune în 500 de ani sau 1500, pot doar să presupună. Ideea generală a oamenilor de știință este că nu de descompune niciodată complet, după cum afirmă Sutton în articolul din Journal of Pediatrics. Prin foto-degradare se rupe în bucăți din ce în ce mai mici, dar nu s-a descoperit că aceste substanțe din plastic s-ar putea transforma într-un organism cunoscut, deci rămân bucăți mici de plastic, pe pământ, în râuri și oceane.


În anul 1991 s-a încercat în Seattle o reciclare a scutecelor de unică folosință, implicând 800 de familii, 30 de creșe, un spital și o companie de reciclare din oraș, timp de un an. Concluzia luată de Procter & Gamble (producătorul scutecelor marca Pampers) a fost că reciclarea scutecelor de unică folosință nu este o sarcină fezabilă din punct de vedere economic, la nicio scară, aflăm din studiul Diaper Dilema al lui Janis Stone.

Există pe piață și scutece de unică folosință pe al căror ambalaj scrie că ar fi biodegradabile. Însă nu scrie nicăieri că pentru ca aceste scutece să se descompună e nevoie să fie expuse la aer (la oxigen) și la soare. Sunt curioasă dacă stă cineva să le întindă la soare și să le întoarcă de pe o parte pe alta pentru aerisire, la groapa de gunoi...

Lucrarea lui Prasad, Diapers and Skin Care: Merits and Demerits exprimă îngrijorarea oamenilor de știință în privința “inovațiilor” aduse mereu de companiile de scutece de unică folosință, acestea conținând ingrediente din ce în ce mai toxice și mai periculoase pentru mediu.




2.5. Dar scutecele textile se descompun?

Da și nu. Materialele din scutecele textile se degradează mai ușor decât cele din scutecele de unică folosință, dar tot au nevoie de timp. Scutecele textile sunt fabricate din materiale naturale și sintetice (vezi aici toate materialele ce se folosesc în producerea scutecelor lavabile). Polarul (fleece) este deja un material reciclat de fapt, deci deja și în acest stadiu scutecele sunt un produs ecologic. Aceste materiale se pot degrada în condiții bune în șase luni, sau în alte condiții în 50 de ani.

Și chiar dacă am crede că scutecele textile nu sunt deloc biodegradabile, trebuie să luăm în considerare cantitatea enormă a scutecelor de unică folosință pe care un copil o folosește în primii ani, versus cele câteva scutece lavabile pe care le folosește în aceeași perioadă.

Însă foarte rar oamenii își aruncă scutecele lavabile după folosire. Uneori le vând, le dau prietenilor, le folosesc cu alți copii, le folosesc drept cârpe, etc. Deci și refolosirea în sine, ani la rând, este tot un punct în plus pentru ecologie. Scutecele textile sunt reciclate mereu de fapt, dacă stăm să ne gândim.


2.6. Dar în stadiul de producție care scutece sunt mai ecologice, cele de unică folosință sau cele lavabile?

Nici măcar în stadiul de producție lucrurile nu stau mai bine, deși am fi crezut că măcar în fabrici comparația e mai echilibrată. Industria scutecelor de unică folosință generează de 60 de ori mai mult gunoi decât cea a scutecelor textile, și folosește de 20 de ori mai multă materie primă, cum ar fi petrolul și fibrele de lemn, după rezultatele găsite de Armstrong.

Conform cărții Whitewash: Exposing the Health and Environmental Dangers of Women’s Sanitary Products and Disposable Diapers, producția și folosirea scutecelor de unică folosință au nevoie de mult mai multă apă decât producția și folosirea scutecelor lavabile, de 2.3 ori mai multă apă.


Conform unei alte lucrări ale lui Lehrburger (Diapers: Environmental Impacts and LifecycleAnalysis), pentru scutecele de unică folosință ale UNUI SINGUR COPIL, in FIECARE AN, se folosesc peste 136 kg de lemn, peste 23 kg de materie primă din petrol și peste 9 kg de clor. Pentru fabricarea fiecărui scutec de unică folosință se folosește o cană cu petrol. Se distrug atâtea resurse ca să ajungă apoi într-un munte ce nu poate fi reciclat. Conform Prof. Raquel R. Pinderhughes, tot pentru un an, pentru scutecele de unică folosință ale unui singur copil se folosesc 111 kg de plastic. Deci la fiecare 9 copii, o TONĂ de plastic doar pentru scutece, anual. 9 copii!

(Apropo, puteți urmări prezentarea integrală, chiar vă recomand, are doar 57 de slide-uri, foarte interesante:
Deci pentru producerea scutecelor de unică folosință pentru cei 90% dintre bebelușii din Statele Unite ce le folosesc, e nevoie anual de 82000 de tone de plastic, 12.87 miliarde de litri de petrol și 1.3 milioane de tone de celuloză, sau un sfert de milion de copaci! Probabil dacă înmulțim acest număr cu 10 am putea afla câte resurse se consumă anual în lume pentru aceste scutece.

Petrolul amintit mai sus (23 kg/copil/an) se referă doar la componentele petrolifere ale scutecului (polyethylene, polypropylene, polyurethane și polyacrylate). Nu și la combustibilul mașinăriilor ce taie lemnele pentru a produce hârtia, sau ale camioanelor ce transportă materia primă la fabricile producătoare de scutece, sau ale celor ce transportă scutecele la magazin. Da, combustibil pentru transport se folosește și în industria scutecelor textile, dar vorbim de un scutec folosit câteva ore față de un scutec folosit câțiva ani. Și deci vorbim de mii de scutece versus vreo 25. Evident, producția e  la un nivel mai mic și, cum veți citi la final, marea majoritate a companiilor producătoare de scutece textile sunt ecologice și își mențin amprenta de carbon zero.

Am găsit un articol din Noua Zeelandă care afirmă că fabricarea unui scutec de unică folosință are nevoie de de 3.5 ori mai multă energie, de 8 ori mai multă materie primă ce nu se reface și de 90 de ori mai multă materie primă ce se reface decât fabricarea unui scutec textil. Dacă ne gândim că media numărului de scutece folosite în total e aproximativ 7000 de scutece de unică folosință versus 20 de scutece textile (pe care le poți da apoi altui bebeluș!), amețesc doar încercând să compar cheltuielile de producție între cele două pentru câte un copil.



În același articol am citit că aceeași energie folosită la producerea unui scutec de unică folosință e suficientă pentru a spăla un scutec textil de 200 de ori!

În producerea hârtiei pentru scutece se folosește multă apă, la albire. În procesul albirii cu clor rezultă și cancerigena dioxină, așa cum am explicat în postarea anterioară. Aceasta nu se dizolvă bine în apă, se atașează de plante microscopice și de animale, care pe rând sunt mâncate de animale mai mari, ajungând în final la capătul lanțului trofic, la om. Din moment ce e dificil de digerat de către animale, de câte ori e înghițită de un animal mai mare, concentrația toxică crește, printr-un proces numit biomagnificare


2.7. Oare scutecele textile sunt mai puțin ecologice din cauza apei? Mai multe despre poluarea apei.

O întrebare ce apare des din partea celor care nu cred că scutecele lavabile sunt și ecologice: nu se consumă prea multa apă cu spălatul lor? Unde e atunci ecologia și economia?

Am mai afirmat și altă dată, apa folosită la spălat nu este atât de multă, pentru că oricum spălăm hainele noastre, și în plus mai aruncăm în mașină și vreo 5 scutece. Dar oricum, ciclul apei în natură se poate repeta la nesfârșit. Să nu uităm că apa este o sursă ce se reînnoiește. Apa nu dispare, precum copacii, atunci când se scurge în canalizare. Ci intră într-un ciclu care duce la refolosirea ei. Folosim doar detergenți ecologici și 100% biodegradabili, deci nimic nu afectează natura din jur.

Dar există și probe științifice pe lângă experiența proprie. Explicațiile trebuie să înceapă încă de la producția celor două tipuri de scutece. După cum am spus mai sus la resursele folosite în timpul fabricării, chiar și în acel punct scutecele textile sunt mult mai ecologice, chiar și în ceea ce privește apa. (Copiem din paragraful anterior mențiunile apei în fabricarea scutecelor:  << Conform cărții Whitewash: Exposing the Health and Environmental Dangers of Women’s Sanitary Products and Disposable Diapers, producția și folosirea scutecelor de unică folosință au nevoie de mult mai multă apă decât producția și folosirea scutecelor lavabile, de 2.3 ori mai multă apa. [...] În alt articol am citit că aceeași energie folosită la producerea unui scutec de unică folosință e suficientă pentru a spăla un scutec textil de 200 de ori! >>
Dar la folosire? Spălarea scutecelor folosește oare mai multe resurse și contribuie la poluarea apei planetare? În legătură cu poluarea apei vă rog să (re)citiți paragraful 2.2 pentru a înțelege care e adevărata poluare a apei. Am putea deci să considerăm că bebelușul ce folosește scutece textile e asemenea adultului care folosește toaleta. Cantitatea de apă utilizată este asemănătoare: o încărcătură de mașină, plină de haine pe care oricum le speli și o grămadă de scutece folosește apă maxim cât 4 bazine de toaletă. Și oricum în aproximativ doi ani se va consuma la fel de multă apă când copilul începe să folosească toaleta. Important e că vorbim de apă ce poate fi igienizată în stațiile de epurare.

Revenim la apa folosită în cele două situații în stadiul de fabricare,pentru a compara poluarea apei, nu numai cantitatea. În producerea hârtiei se folosește multă apă, la albire. Copiez din paragraful anterior, referitor la poluarea din stadiul de producție, pentru că și aici, când vorbim despre apă, trebuie să accentuăm diferențele dintre cele două tipuri de scutece: << În procesul albirii cu clor rezultă și cancerigena dioxină. Aceasta nu se dizolvă bine în apă, se atașează de plante microscopice și de animale, care pe rând sunt mâncate de animale mai mari, ajungând în final la capătul lanțului trofic, la om. Din moment ce e dificil de digerat de către animale, de câte ori e înghițită de un animal mai mare, concentrația toxică crește, printr-un proces numit biomagnificare. >>

Dar nu numai apa din stadiul de producție a scutecelor e poluată cu dioxină. La groapa de gunoi dioxina se scurge din scutece și ajunge în stratul freatic, concentrându-se la nivele foarte mari. Acesta este motivul pentru care GreenPeace militează pentru eliminarea totală a dioxinei.
Însă nu numai dioxina se scurge în apă. Conform Asociației de Protecție a Mediului din Statele Unite, tributyl-tin conținut în scutecele de unică folosință este extrem de nociv vieții acvatice și cauzează dereglări hormonale tuturor organismelor acvatice. TBT este o substanță chimică poluantă care nu se degradează, ci rămâne în mediu, în apele noastre și în hrana noastră.

Acest poluant al mediului, care e cunoscut ca fiind extrem de toxic, are efect hormonal și distruge sistemul imunitar. În plus, cum am spus în postarea precedentă, e suficientă o cantitate infimă pentru a fi potent. De ce scriem despre TBT și în această postare legată de mediu? Pentru că nu numai copilul ce le poartă e afectat, ci orice atinge scutecul, inclusiv organismele din apa oceanului unde ajung ploile din gropile de gunoi. GreenPeace a făcut un raport de eliminare a TBT-ului din orice produse și aplicații, chiar și din scutecele de unică folosință, după ce a descoperit cantități uriașe de TBT în trei mărci de scutece, într-un studiu efectuat în Germania: Pampers, Fixies și United Colours of Benetton.

Așadar scutecele textile sunt ecologice și în ceea ce privește apa. Pentru a vă asigura că ajutați natura și mai mult puteți alege detergenți biodegradabili (ecologici) sau măcar cu cantitate scăzută de fosfor, pentru a evita eutrofizarea (creșterea cantității de alge din apă, din cauza fosforului). Sunt sigură că o familie ce alege scutecele textile este o familie pasionată și de ecologie și se va asigura că nu consumă aiurea apă, ba udând gazonul prea des, spălând mașina fără economia apei, sau lăsând apa să curgă la duș prea mult, sau câte alte situații pe care nimeni nu le amintește. Când lumea aude de scutece textile, repede contracarează cu întrebarea “dar apa?” și pentru argumentul banilor, și pentru cel al ecologiei. Dacă închizi robinetul când te speli pe dinți și nu ai nevoie de apă, economisești suficientă pentru spălarea scutecelor. Sunt atâtea situații în care putem deveni realmente ecologici, haideți să nu cădem în capcana companiilor de scutece de unică folosință, să credem că din cauza apei cele textile nu ar fi ecologice... Dacă am crede că scutecele de unică folosință ar fi o opțiune mai bună pentru apă, atunci am purta și noi și nu am mai folosi toaletele. Și am purta și haine de unică folosință, să nu le mai spălăm.



2.8. Impactul general al scutecelor de unică folosință asupra mediului și cum putem ajuta

La fel cum vorbim de un efect cascadă în ceea ce privește poluarea cu dioxină, incluzând otrăvirea oamenilor ce lucrează în fabrici și cei care locuiesc în orașele din jur, impactul producției scutecelor asupra mediului  atinge o importanță mondială. Locuitori indigeni sunt evacuați pentru a tăia pădurile și pentru a fora solul. Pământul, apa și aerul se contaminează în timpul colectării lemnului și petrolului, dar și în timpul fabricării scutecelor, și după, în timpul “depozitării” permanente a gunoiului. În aceste vremuri în care resursele noastre naturale dispar încet, ar trebui ca toți să ne gândim la alegerile ce le facem fiecare pentru planeta noastră. Nu să așteptăm mereu să facă alții, nu noi. Dacă și “alții” ar gândi la fel, dispariția vieții de pe planetă ar fi și mai aproape. Această mică schimbare, de a folosi scutece lavabile, are o atât de mare importanță, de la mărimea gunoaielor la resursele folosite în producție și poluarea din tot ciclul de producție, încât efortul în plus pentru folosire merită, chiar și dacă am ignora beneficiile pentru sănătatea propriului bebeluș.


Problema gunoiului este un argument suprem pentru ca guvernele lumii să sprijine folosirea scutecelor textile. În restul Europei există astfel de programe ale primăriilor care subvenționează costul scutecelor refolosibile pentru a-i încuraja pe părinți, câștigând la final nu numai în economia bugetului local, dar și în ecologia suprafețelor înconjurătoare ale orașelor. Calculul acestor comunități a fost astfel: un copil în scutece de unică folosință costă municipalitatea doar pentru aruncarea gunoiului 400$ (1 ½ - 2 tone de scutece aruncate per copil înmulțite cu 250$ per tonă costuri de manipulare a gunoiului). Primării din multe orașe europene subvenționează părinții cu cupoane între 50 și 100$ per copil pentru a-și cumpăra scutece lavabile. Din cauza unor astfel de programe, în unele orașe din Austria rata de folosire a scutecelor textile a crescut de la aproape 0 la 40% sau mai mult.

În general, pe glob, în statele dezvoltate, aproximativ 10% dintre familii folosesc scutece lavabile. Aceștia fac un bine planetei nu numai prin utilizarea scutecelor, dar și prin pionierat, prin faptul că împărtășesc informațiile cu alți părinți. “Scutecitul textil” e încă o nișă, mulți părinți nu au auzit de scutecele textile moderne și au impresia că a te întoarce la “cârpe” înseamnă ace de siguranță și fiert scutece. Pe lângă asta, majoritatea părinților au impresia că scutecele de unică folosință sunt cea mai sănătoasă opțiune, probabil din cauza aceluiași marketing viclean care ne face să credem că bebelușilor le face bine ștersul cu șervețele umede “speciale”. Știm că se spune că românilor nu le pasă de mediul înconjurător, se vede asta la fiecare colț de stradă sau la fiecare ieșire în natură în care a ajuns cel puțin un român înaintea noastră. Probabil pentru români postarea următoare, referitoare la economia adusă de scutecele textile, va fi mai interesantă. Sau poate vor și românii să iasă din șablonul acesta și să nu mai fie priviți ca niște nepăsători în ceea ce privește natura. Și ca niște egoiști la urma urmei, e cel mai potrivit cuvânt când te gândești doar la viața ta scurtă și nu la ce planetă lași copiilor tăi.



Pe lângă alegerea renunțării la scutecele de unică folosință, putem să ne gândim și mai mult la planeta noastră când alegem companiile de la care ne cumpărăm scutecele. Winc Design, compania care produce scutecele Charlie Banana, are amprenta de carbon zero. Și TotsBots are grijă la partea etică și ecologică. În plus, de câte ori am impresia că efortul meu nu are importanță pentru marea Terra, îmi amintesc ce spune fondatoarea companiei Winc Design:  “Am crescut în Martinique și acolo este o expresie creolă isteață, care mi-a fost dragă mereu: "Grain di riz ka fait en sac" - "boabele de orez sunt foarte mici, dar puse împreună fac un sac de orez! ". Acest proverb este atât de adevărat și atât de înțelept, și vine cu o idee pe care toți o putem lua în considerare atunci când vine vorba de reducerea emisiilor de carbon. Acțiunile individuale au o putere incredibilă." Așadar nu putem considera că efortul nostru nu are importanță, dacă toți ar gândi așa, atunci planeta noastră ar ajunge în scurt timp cea din filmul Wall-E. Important e să știm că noi am făcut TOT POSIBILUL ca să le lăsăm copiilor noștri o planetă cât mai sănătoasă.

P.S. Am primit feedback după prima postare de la părinții care folosesc scutece de unică folosință cu copiii lor. Îmi place mult când întâlnesc oameni care nu intră în panică și fac schimbări mici, treptate, pentru sănătatea lor, în orice domeniu, nu lasă panica, nervii și orgoliul să îi împiedice cumva. Acești părinți mi-au scris cum au făcut un pas înspre sănătate scoțând în afara camerei în care stau sau dorm pachetul cu scutece și coșul de gunoi, pentru a evita majoritatea emanațiilor de VOCs. Acum sper că după ce vor citi această postare majoritatea oamenilor ce vor să folosească în continuare scutece de unică folosință să fie atât de iubitori ai planetei totuși încât să arunce în toaletă materiile fecale din scutece.


Bibliografie:

4 comments:

  1. am gasit o referire la vaccinuri in acest articol..despre scutece.
    ...despre vaccinuri nu se discuta pe acest blog?si care e opinia celor cu attachment parenting despre multimea de vaccinuri pana la un an...

    ReplyDelete
  2. http://www.pentruviatacluj.ro/vaccinuri-inutile-si-periculoase/75-dr-christa-todea-gross-vaccinurile-preventia-care-imbolnaveste-si-uneori-chiar-ucide-interviu-revista-familia-ortodoxa

    ReplyDelete
  3. Buna Gabriela,

    curentul AP nu prea are legatura cu vaccinurile. Cu nimic legat de sanatatea fizica. Alaptarea si purtarea se fac de obicei din cauze de sanatate emotionala si dezvoltare optima a psihicului copilului.

    Hrana sanatoasa si vaccinarile pot fi de interes pentru curentul de natural parenting. Asta nu inseamna neaparat refuzul vaccinarilor, ci alegerea lor in mod personalizat, doar cele necesare conform fiecaror familii, si aerisirea orarului de vaccinare, in sensul de a face o imunizare o data, nu 5-6-7 boli deodata cum se face in mod normal.

    Despre acest orar personalizat scrie si Dr. Sears in prima carte prezentata aici:
    http://www.drmomma.org/2009/06/vaccines-vaccinations.html

    Multa sanatate!

    ReplyDelete
  4. Natural Parent Magazine, editia speciala despre scutece textile.
    Link direct catre articolul despre alegerea scutecelor din punct de vedere ecologic:

    http://issuu.com/naturalmothermagazine/docs/march_april_2014/17

    ReplyDelete